Moscova amenință statele europene care i-au înghețat bunurile în urma invaziei din Ucraina și promite diferite represalii, inclusiv acțiuni în justiție și în afara ei.
Reacția lui Putin vine ca urmare a propunerilor care circulă în Uniunea Europeană privind folosirea sau redirecţionarea activelor ruse înghețate pentru a sprijini Ucraina.
Mai multe discuții și propuneri la nivelul UE privind modalități de a valorifica activele ruse înghețate, estimate la sute de miliarde de dolari, pentru a finanța reconstrucția şi apărarea Ucrainei. Aceste propuneri includ idei care variază de la împrumuturi cu rambursare, la mecanisme juridice prin care să fie folosiţi bani blocaţi.
Rusia califică o eventuală confiscare drept furt și amenință cu acțiuni în justiție și nu numai, scrie Reuters. Suma totală menționată în discuțiile de la Bruxelles este în jur de 300 – 350 miliarde de dolari.
Oficialii de la Moscova şi persoane publice proguvernamentale au afirmat că orice tentativă de a confisca sau a redirecţiona activele ruse va fi întâmpinată cu acțiuni în consecință.
Fostul președinte Dmitri Medvedev, actualmente vicepreședinte al Consiliului de Securitate, a postat declarații dure, promiţând că Rusia va „urmări” statele, oficialii UE sau entitățile care se implică în astfel de măsuri „în toate modurile posibile”, atât juridic, cât şi „în afara justiției”, ceea ce sugerează represalii pe termen lung.
Avertizare de la Kremlin. Care sunt statele care „vor avea de suferit” primele în caz de război Rusia – NATO
Moscova mai avertizează că o confiscare a activelor sale suverane ar submina încrederea în obligaţiunile şi monedele occidentale, potrivit sursei citate. Rusia susține că măsuri de acest tip ar constitui o încălcare a dreptului internațional privind proprietatea suverană și ar crea un precedent periculos. Analiștii citați de Reuters atenționează că, din punct de vedere financiar și juridic, o astfel de decizie este complexă și riscantă.
Oficialii UE invocă necesitatea găsirii surselor sustenabile pentru reconstrucția Ucrainei şi pentru susținerea capacităților sale de apărare, argumentând că activele blocate ale Rusiei sunt rezultatul unei agresiuni care a cauzat pagube masive şi că există un imperativ moral şi politic pentru a responsabiliza atacatorul.
Propuneri precum crearea unui mecanism pentru a separa activele înghețate şi a le folosi pentru Ucraina au fost discutate la nivel înalt. Care sunt activele înghețate? Peste 300 de miliarde USD din rezervele valutare ale Băncii Centrale a Rusiei aflate în bănci și instituții financiare occidentale au fost blocate; conturile și lichiditățile deținute de bănci rusești sancționate (Sberbank, VTB, Gazprombank, VEB) în instituții financiare din UE și SUA; active ale companiilor de stat cum ar fi Gazprom sau Rosneft în subsidiare din afara Rusiei; acțiuni sau pachete minoritare deținute de entități rusești în companii din UE; fonduri plasate în vehicule de investiții pe piețele occidentale.
Planul UE: Contractele energetice noi cu Rusia, interzise începând din 2026
Economiştii și bancherii avertizează că transformarea activelor blocate în instrumente pentru plată ar putea duce la reacţii de piaţă, la pierderi de încredere și la posibile contramăsuri care afectează lichiditatea și costurile de finanțare pentru statele occidentale. Aceşti analiști indică necesitatea unei arhitecturi juridice foarte ferme dacă s-ar merge înainte cu orice mecanism de acest tip.
Pieţele financiare pot reacţiona negativ la ideea că active suverane sunt vulnerabile la confiscare, ceea ce ar putea conduce la creşterea primei de risc pentru anumite instrumente financiare, scăderea preţului unor obligaţiuni şi retrageri de active suverane/rezervă din pieţele occidentale.
Din perspectiva dreptului internațional, transformarea activelor înghețate în sursă de finanțare ridică probleme complexe: cine are dreptul de a decide, cum se asigură protecţia creditorilor privaţi și ce mecanisme de compensare există?
Din perspectivă geopolitică, decizia ar marca o intervenţie fără precedent în activele suverane şi ar putea funcţiona ca o formă de „constrângere economică” post-sancţiuni. Cei care susțin această măsură spun că e o formă legitimă de responsabilizare a unui stat agresor, iar criticii, că periclitează normele pieţei globale.