Trei sferturi (75%) din declinul populaţiei României între anii 2000 şi 2018 (de la 22,4 milioane la 19,5 milioane) se datorează emigrării, diaspora românească fiind a cincea cea mai mare din lume, arată Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) într-un nou raport publicat marţi la Paris, informeaz[ Agerpres.
Potrivit documentului, intitulat ”Talent Abroad: A Review of Romanian Emigrants” (Talent în străinătate: o recenzare a emigranţilor români), în 2015-2016, 3,6 milioane de persoane născute în România (17%) trăiau în ţările OCDE, dintre care 54% erau femei. Între 2000-2001 şi 2015-2016, numărul emigranţilor români a crescut cu 2,3 milioane. Italia, cu aproape o treime din populaţia emigranţilor români (peste 1 milion), a fost ţara gazdă lider, urmată de Germania (680 000) şi Spania (573 000).
În ultimii ani, aproximativ 25% dintre românii care trăiesc în România şi-au exprimat dorinţa de a se stabili definitiv în străinătate dacă ar avea posibilitatea, unul dintre cele mai mari procente înregistrate în regiune. Aproape jumătate dintre persoanele în vârstă de 15-24 de ani din România au declarat că intenţionează să emigreze.
Emigranţii români lucrează în cea mai mare parte în meserii slab calificate, iar dintre cei cu studii superioare, mulţi sunt supracalificaţi, se spune în raport.
Emigranţii români în ţările OCDE au de trei ori mai multe şanse decât cetăţenii ţării în care au emigrat de a lucra în activităţi care implică o muncă necalificată sau semi-calificată şi jumătate au şanse de a lucra în locuri de muncă cu înaltă calificare. Aproape jumătate din românii cu studii superioare care au emigrat în ţările OCDE ocupă locuri de muncă cu nivel scăzut de calificare.
În ceea ce priveşte numărul şi locurile de emigrare, documentul detaliază că emigranţii din România au reprezentat cel de-al şaselea cel mai mare grup de emigranţi în ţările OCDE în 2015-2016 şi cel mai mare grup de emigranţi din regiunea vecină a României. Între 2000-2001 şi 2015-2016, numărul acestora a crescut cu 2,3 milioane până la 3,4 milioane. Cea mai mare parte a acestei creşteri (1,1 milioane de emigranţi) a avut loc între 2005-2006 şi 2010-2011. Compoziţia demografică a emigranţilor români a evoluat: în timp ce ponderea femeilor a rămas stabilă la 51%, un proces de întinerire poate fi observat în rândul emigranţilor, peste 90% dintre ei având vârstă de muncă.
Ţările europene din OECD au înglobat 90% din totalul emigranţilor români din zona OCDE în 2015-2016, iar 67% au locuit în Italia, Germania sau Spania. Creşterea numărului acestora a fost deosebit de ridicată în Italia, Spania şi Regatul Unit, în mare măsură determinată de emigranţi tineri şi recenţi, deşi creşterea a avut loc în perioade diferite în fiecare ţară.
Majoritatea emigranţilor români nu sunt cetăţeni ai ţării gazdă, iar naturalizările din ţări ale Uniunii Europene, cum ar fi Italia, Germania şi Regatul Unit, au crescut puternic recent, în timp ce au scăzut în Statele Unite şi Ungaria. Numărul celei de-a doua generaţii de emigranţi români în ţări UE se apropie probabil de 630 000 în total, cu o cotă considerabilă sub 15 ani.
În ceea ce priveşte tendinţele recente în emigrarea din România, fluxurile migraţiei legale anuale din România în ţările OCDE au atins un maxim de 560 000 în 2007 şi au crescut de cinci ori în general de la aproximativ 88 000 în 2000 la 415 000 în 2016.
În 2016, emigranţii români au reprezentat 6% din intrările în ţările OCDE, în creştere de la doar 3% în 2000. Atât aderarea României la Uniunea Europeană, cât şi criza economică globală au influenţat puternic evoluţia tendinţelor emigrării româneşti şi a ţărilor de destinaţie specifice. După o creştere constantă cu aproximativ 17% pe an între anii 2000 şi 2006, o creştere imputabilă ridicării vizelor Schengen pentru români, emigraţia românească s-a dublat din 2006 până în 2007. Italia (270 000) şi Spania (200 000) au atras cel mai mult din aceste fluxuri în 2007. Fluxurile către aceste două ţări au scăzut brusc în 2008 odată cu declanşarea crizei economice, ceea ce a dus la creşterea fluxurilor către Germania şi Regatul Unit. Migraţia netă în Spania a devenit negativă în ultimii ani, reflectând creşterea plecării românilor din această ţară, în timp ce numărul mare de plecări în Germania poate reflecta un sistem circular.
Caracteristicile emigranţilor români au fost destul de stabile în timp: în medie, majoritatea noilor sosiri din România între 2004 şi 2016 erau femei, aproape două treimi (62%) erau sub 30 de ani, mai mult de o treime (37% ) nu erau căsătoriţi la momentul sosirii şi 78% locuiau într-o gospodărie fără copii.
Deşi 71% dintre emigranţii români recenţi în această perioadă nu au avut un loc de muncă în anul anterior migrării, această cotă a scăzut în timp. Intenţiile de emigrare în România sunt ridicate în general şi în special în rândul tinerilor. Problema oportunităţilor de angajare este principalul motiv pe care românii îl invocă pentru dorinţa lor de a-şi părăsi ţara.
Nivelul educaţional al diasporei române în ţările OCDE este în medie relativ ridicat, un sfert din emigranţi având studii superioare. Deşi Italia găzduieşte majoritatea emigranţilor români şi pe cei cu cea mai scăzută educaţie dintre toate ţările OCDE, Germania este destinaţia principală pentru emigranţii români cu studii superioare.
Nivelurile de educaţie în rândul emigranţilor români variază foarte mult în funcţie de ţări, iar ţările din Europa de Sud, cum ar fi Spania sau Italia, sunt ţările în care emigranţii cu studii reduse sunt cei mai reprezentaţi.
Contrar tendinţei globale în rândul emigranţilor care trăiesc în ţările OCDE, nivelul de educaţie al emigranţilor români nu este în creştere, ci este relativ stabil şi chiar a avut tendinţa să scadă uşor în ultimii 15 ani. Totuşi, această stabilitate a nivelului de educaţie maschează faptul că femeile emigrante din România au acum un nivel mai ridicat de educaţie decât bărbaţii.
Diaspora românească se caracterizează printr-o integrare destul de reuşită în societăţile gazdă, adoptând destul de frecvent limbile şi normele demografice ale ţărilor de destinaţie. Cu toate acestea, emigranţii români încă se confruntă cu o discriminare destul de frecventă, ceea ce poate împiedica integrarea lor cu succes în societăţile gazdă, potrivit raportului OCDE.
Integrarea diasporei române pe piaţa muncii din ţările OCDE este complexă la nivel global. În pofida ratelor mai ridicate ale ocupării forţei de muncă, şi ratele şomajului în rândul emigranţilor români sunt mai ridicate decât cele ale nativilor, iar aceste decalaje s-au mărit după criza economică. De asemenea, în ciuda ratelor mai ridicate ale ocupării forţei de muncă, crearea de locuri de muncă a fost deosebit de înceată pentru lucrătorii cu înaltă calificare. În plus, principalele locuri de muncă ocupate de emigranţii români în ţările OCDE sunt slab calificate, în special cele pentru femei. Totodată, ratele de supracalificare ale românilor rămân ridicate şi au crescut în timp.
Distribuţia migranţilor români între sectoare este orientată spre sectoare de activitate slab calificate, cum ar fi construcţiile pentru bărbaţi şi activităţile casnice pentru femei. Cu toate acestea, emigrarea cadrelor medicale din România reprezintă o diasporă mare şi bine stabilită în zona OCDE.
Organizaţia admite că fluxurile mari de emigranţi români din ultimii 10-15 ani în ţările OCDE, în special în statele membre ale UE, au dus în mod logic la fluxuri semnificative de întoarcere în România, dar că este foarte dificil de determinat gradul exact al acestor fluxuri de migraţie de întoarcere. Pentru a dezvolta şi pune în aplicare politici specifice care ar putea contribui la întoarcerea migranţilor care se luptă să găsească locuri de muncă adecvate în ţară, de exemplu, este necesar să se identifice în mod adecvat caracteristicile acestei populaţii şi să se înţeleagă constrângerile pe care le întâmpină pe piaţa forţei de muncă, dar şi în alte dimensiuni ale vieţii lor în România.