Gmail m-a avertizat zilele trecute că nu mai am spațiu pentru emailuri, așa că am decis să fac puțină curățenie. Am găsit un email destul de vechi primit de la cunoștință angajată într-o instituție guvernamentală.
Mesajul avea atașată o plângere către Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a unui un soț încornorat care cerea anularea a două amenzi primite în timpul unui scandal amoros.
Acțiunea s-a desfășurat în localitatea suceveană Fundu Moldovei.Orice comentariu este de prisos. „E prea genial ca să fie adevărat!”, mi-a zis un prieten. Documentul, al cărui conținut îl redau mai jos, poate fi văzut la finalul articolului:
„Subsemnatul, (…), formulez prezenta plângere împotriva procesului verbal (…) întocmit de Postul de poliție Fundu Moldovei, proces verbal pe care îl consider nelegal și netemeinic din următoarele motive:
În fapt, în data de 17.12.2008 am intrat în incinta Dispensarului uman din com. Fundu Moldovei unde am locuit (la etaj) cu soția mea până la despărțirea în fapt de aceasta.
Soția mea este medic la Dispensarul uman din Fundu Moldovei și am avut domiciliul comun în acest imobil până m-a alungat pe motivul că nu mai fac față cerințelor căsniciei.
Înainte de a mă căsători am aflat de la diferite persoane că viitoarea mea soție este bolnavă de o boală numită nimfomanie despre care nu știam în ce constă.
După căsătorie am aflat, dar deja era prea târziu și nu am mai putut scăpa decât cu fuga. După ce soția mea a promovat acțiunea de divorț, m-am întors (la data primului termen – 17.12.2008) să-mi iau hainele și alte bunuri personale rămase în domiciliul conjugal de la Dispensarul medical.
Intrând în locuința noastră mi-am surprins soția (de care nu sunt încă divorțat) tratându-și intens boala cu numitul (…) din orașul Frasin.
Știind din propria mea experiență ce soartă îl așteaptă pe bietul om, nu m-am putut stăpâni și am încercat să-l mângâi în semn de profundă compasiune. El nu a înțeles intenția mea pașnică, a crezut că vreau să-l atac și m-a împroșcat cu spray iritant între ochi.
Sprayul fiind iritant, m-am iritat din cale-afară și i-am aplicat câteva palme soției mele. Am făcut acest lucru și la îndemnul asistentelor care strigau: „Arde-o domn Fane, că pe o rază de 100 km pătrați n-a lăsat niciun bărbat și pentru noi!”
Sunt un om pașnic, dar reacția mea a fost influențată și [de] emoțiile puternice cauzate de situația în care mi-am găsit soția și de îndemnurile mobilizatoare ale asistentelor.
Soția a chemat poliția locală care a întocmit proceul-verbal menționat mai sus și m-a amendat cu 500 lei pe motivul că aș fi provocat scandal. Tot poliția m-a sfătuit să plec și să revin mai târziu, când se va termina tratamentul.
Deși eram sceptic că tratamentul se poate termina într-o singură zi, am revenit pe la ora 12.00 la domiciliul conjugal unde iar am nimerit într-un moment nepotrivit.
Cei doi, supărați că i-am întrerupt, iar m-au atacat. Eu iar m-am iritat și iar i-am aplicat o corecție soției. Aceasta iar a chemat poliția și poliția m-a amendat, de această dată cu o sumă mai mică – numai 300 lei.
Consider că nu sunt vinovat și că am avut cea mai firească reacție, pe care o are un bărbat din România care își surprinde nevasta cu alt bărbat în pat. Nu sunt englez să spun: „Scuzați, revin mai târziu”, fiindcă riscam să stau dezbrăcat toată iarna.
Soțul Romaniței Iovan (care suferă de aceeași boală ca și nevastă-mea) l-a împușcat mortal pe bărbatul cu care a surprins-o, iar justiția l-a exonerat de răsoundere pe motivul că a acționat sub impulsul unei puternice emoții produse de situația creată. Eu nu am avut de unde să fac rost de pușcă pentru a scăpa de pedeapsă. Atunci de ce să fiu amendat?
Consider că sunt întrunite 3 elemente care, conform art. 11 din O.G. nr. 2/2001, înlătură caracaterul contravențional al faptei:
– Legitima apărare (am fost atacat cu spray iritant, pumni și picioare);
– Starea de necesitate (era absolut necesar ca femeia asta să primească o corecție)
– Constrângerea morală (tradițiile românești m-au constrâns să-mi apăr onoarea deși eu nu urmăream așa ceva).
În ce privește scandalul, tot tradițiile românești au consacrat faptul că, la români, apărarea onoarei nu se poate face fără strigături.
Față de cele de mai sus vă rog să-mi admiteți plângerea și să anulați procesul-verbal contestat. În subsidiar solicit înlocuirea amenzii cu un avertisment, sancțiune care cred că mi se potrivește mai bine, fiindcă dacă eram avertizat din timp, nu mă mai însuram și nu ajungeam să fiu amendat.
În drept, plângerea mea se bazează pe prevederile art. 31 alin (1) din O.G. nr. 2/2001.anexez copie după procesul verbal întocmit de Postul de poliție Fundu Moldovei.”
Am verificat zilele acestea dacă această plângere a existat într-adevăr și am găsit dosarul cu numărul 4010/206/2008. Judecătorii i-au dat dreptate soțului, dar doar în cazul primei amenzi. La data de 16 aprilie 2009 au înlocuit amenda de 500 de lei cu un avertisment. În ceea ce privește a doua amendă, instanța a respins plângerea petentului Ștefan A.
