Instituțiile de aplicare a legii din România nu reușesc să combată infracțiunile online, șocante de cele mai multe ori, și să oprească părinții, inclusiv mamele, să-și exploateze sexual copiii în scopuri financiare.
Avertizare! Acest articol conține detalii ale abuzurilor care pot afecta emoțional cititorii
Românii sunt mândri că au una dintre cele mai rapide și fiabile rețele de internet din lume, dar rareori au ceva bun de spus despre sistemul de justiție șubred din țară.
Combinația acestor două elemente a permis înflorirea unor realități tulburătoare ale lumii virtuale. Abuzarea sexuală a copiilor în mediul online este unul dintre ele.
Este un subiect despre care puțini vorbesc, așa cum a descoperit BIRN într-o investigație care s-a concentrat pe una dintre cele mai greu de acceptat forme ale sale: mame care își abuzează pe bani propriii copii pentru clienți din străinătate.
Numărul acestor cazuri este mic, dar suficient pentru a surprinde chiar și experții în protecția copilului contactați pentru acest articol. Românii par să nu fie conștienți de faptul că astfel de abuzuri au loc. Tăcerea hrănește o dăunătoare cultură a ignoranței, iar una dintre cele mai sărace țări din UE nu reușește să protejeze acești copii.
Abuzul asupra copiilor pentru profit nu este, desigur, doar o problemă a României. Autoritățile din întreaga lume se luptă să combată acest fenomen, dar infractorii par adesea cu un pas înainte. Criptarea online, lăudată de apărătorii drepturilor la intimitate, este recenta lor armă.
În România, însă, chiar și atunci când abuzurile asupra minorilor sunt descoperite, autoritățile de aplicare a legii sunt insuficient pregătite pentru a le face față, spun experții în domeniu. Finanțarea insuficientă, investigațiile lente, posturile de procuror neocupate și lipsa de îndrumare pentru judecători înseamnă că pedepsele pot varia considerabil și sunt adesea blânde conform standardelor internaționale.
Alertat inițial de o știre din SUA care menționa abuzatori români, BIRN a analizat puținele date oficiale publicate despre materialele de abuz sexual asupra copiilor (CSAM), un termen pe care organizația de poliție europeană Europol îl preferă față de „pornografie infantilă” pentru a sublinia că minorii nu pot consimți niciodată să fie victime.
BIRN a descoperit în România o creștere a numărului de copii abuzați sexual de propriii părinți în scopuri financiare, cu multe dintre victime lăsate ulterior să trăiască sub același acoperiș cu agresorii lor, ceea ce experții în protecția copilului au considerat a fi cel mai grav eșec al statului.
De la câteva cazuri făcute public de autorități în urmă cu 15 ani, numărul acestora a crescut la o medie de 50 pe an în perioada 2022 – 2024, conform datelor Ministerului Public.
ROMÂNIA: Una din cinci fete şi unul din nouă băieţi sunt abuzaţi sexual
În mod obișnuit, tatăl este abuzatorul. Dar, în mod neașteptat, un număr tot mai mare de mame și-au abuzat copiii, cei mai mulți prea mici pentru a merge la grădiniță.
Din datele instanțelor și comunicatelor de presă ale Parchetului, BIRN a găsit peste 100 de cazuri documentate, începând din 2009, în care au fost implicați nou-născuți și bebeluși.
ELENA ȘI FETIȚA EI
Adesea, autoritățile străine sunt cele care fac lumină asupra a ceea ce se întâmplă în România.Când Secția pentru Crime Violente împotriva Copiilor din cadrul FBI a început în 2015 să investigheze un grup de 20 de bărbați, toți condamnați ulterior, a descoperit un grup de mame române, multe cunoscându-se între ele și unele înrudite, care își violau propriii nou-născuți și bebeluși pentru bani.
Una dintre mamele care au jucat un rol important a fost Elena. BIRN nu a folosit numele complete ale celor implicați pentru a proteja identitatea copiilor.
Născută în 1991, ea s-a căsătorit la scurt timp după liceu și, de la vârsta de aproximativ 18 ani, a încercat să câștige bani rapid făcând spectacole sexuale cu soțul ei la un studio de video-chat. Banii nu erau mulți, iar concurența era acerbă.
Elena și-a cumpărat un computer pentru a-și lansa propriile spectacole solo de acasă, mai întâi în București și mai târziu în Vărăști, un sat în care familia s-a mutat în afara capitalei. În primăvara anului 2013, tânăra mamă a rămas însărcinată a doua oară. În loc să-i pună capăt carierei, acest lucru a impulsionat-o, deoarece a găsit o piață profitabilă de bărbați dornici să vadă femei însărcinate angajate în activități sexuale solo.
Furnizorul de video-chat al Elenei i-a închis contul din cauza conținutului abuziv, așa că a trecut la Skype, serviciul de chat al Microsoft. Bărbați din SUA, Canada, Belgia și Olanda i-au spus că vor plăti bani grei pentru a o vedea pe ea și pe copil împreună odată ce se va naște. Elena a fost de acord. Fiica ei avea doar patru luni când au început abuzurile. Principalii ei clienți au fost un bucătar în vârstă de 40 de ani din Carolina de Sud, și un individ în vârstă de 58 de ani din Dallas, Texas. Ambii au cheltuit zeci de mii de dolari pentru a o vedea pe ea și pe alte mame române abuzându-și nou-născuții și bebelușii.
Europol: Rețea uriașă de pedofilie destructurată, 79 de arestări
În octombrie 2015, cu FBI la ușa lui, bucătarul a aruncat un hard disk de 500 GB în toaletă, dar nu a reușit să distrugă dovezile incriminatorii, potrivit declarațiilor Biroului Federal. Faptul că a înregistrat sesiunile de abuz, a ajutat la condamnarea sa în 2018 la 40 de ani de închisoare pentru participarea la o rețea internațională de pornografie infantilă. Elena a fost arestată în ianuarie 2016 și condamnată pentru viol, pornografie infantilă și trafic de minori, o acuzație care includea forțarea acestora în prostituție sau alte forme de exploatare sexuală.
Elena și-a abuzat fetița live pe Skype timp de un an și jumătate, câștigând în jur de 100 de dolari americani pentru fiecare sesiune, unele cu durata și de 16 minute. În dormitorul familiei, cu un poster al lui Isus privind spre patul unde se filma și un ursuleț maro de pluș pe o noptieră, ea și-a violat copila spre satisfacția clienților din străinătate, după cum reiese din documentele de la instanță.
Potrivit legislației române, violul include orice formă de penetrare sexuală, iar începând cu anul 2024, acesta include și orice tip de abuz sexual asupra unei persoane sub 16 ani, dacă agresorul este cu cel puțin cinci ani mai în vârstă.
La proces, Elena și-a învinuit clienții și a declarat că soțul ei a forțat-o să se prostitueze și să își exploateze fiica în scopuri financiare, acuzații pe care acesta le-a negat și pentru care nu a fost urmărit penal.
„Atingeri Nedorite”, campanie națională pentru prevenirea agresiunii sexuale a minorilor
Femeia a fost condamnată la puțin peste șase ani de închisoare, pedeapsa fiind redusă de la nouă ani după ce a oferit informații despre clienții săi. A fost decăzută din drepturile părintești, ceea ce înseamnă că autoritățile vor fi implicate în toate deciziile viitoare legate de copiii ei. De obicei, acest lucru implică plasarea copilului în sistemul de protecție, dar uneori sunt permise vizite.
A fost eliberată în 2020. La scurt timp după, presa locală a relatat că soțul ei a reprimit-o împreună cu copiii. În timpul arestului mai născuse o dată. Agenția locală de protecție a copilului a declarat pentru BIRN că familia s-a mutat din județ și că i-a pierdut urma. Autoritățile din noua lor zonă de reședință s-ar putea să nu cunoască istoricul familiei. Se pare că este destul de ușor să scapi de sub radarul instituțiilor și să eludezi restricțiile privind autoritatea părintească.
ABUZUL SEXUAL MATERNAL: TABU
Experții în protecția copilului spun că societatea românească rămâne, în mare parte, tăcută în privința abuzului sexual asupra minorilor.
„Trăim într-o cultură a învinovățirii victimelor și a rușinii. Vrem să păstrăm abuzurile ascunse,” a declarat Mihaela Dinu, psiholog la organizația Salvați Copiii România.
Părinții care și-au violat ani la rând fetița rămân după gratii
Andrei Marinescu coordonează linia telefonică anonimă pentru raportarea materialelor cu abuz sexual asupra copiilor, în cadrul aceleiași organizații. El spune că acest serviciu este esențial, deoarece mulți oameni sunt reticenți în a raporta oficial abuzurile și nu vor să depună mărturie în instanță. Marinescu este convins că doar campaniile de conștientizare pot scoate la lumină problema într-o societate care preferă să închidă ochii.
„Abuzul sexual, care implică atât vătămare fizică, cât și emoțională, este un subiect tabu în cadrul familiilor,” a spus el.
Majoritatea abuzatorilor sunt bărbați, dar mulți români par să nu fie conștienți de numărul mic, dar tulburător, de abuzuri comise de femei, în special asupra propriilor copii. Faptul că un astfel de comportament este inacceptabil este tocmai ceea ce le oferă unor clienți satisfacție.
„Îmi plac spectacolele cu copii pentru că sunt tabu,” le-a spus Justin McKinley din Florida anchetatorilor americani, potrivit documentelor din instanță. El a cheltuit aproximativ 40.000 de dolari într-un an (2014–2015) pentru a viziona abuzuri asupra copiilor pe Skype, spunând că prefera România datorită internetului său performant.
România se clasează adesea în topul mondial în ceea ce privește viteza internetului și conectivitatea, depășind multe țări dezvoltate. Dar se află și în top zece mondial pentru găzduirea de materiale cu abuzuri sexuale asupra copiilor.
Cel puțin trei femei din România și-au violat bebelușii pentru McKinley: Elena, Lucia și cumnata ei, Natalia, ambele din București. Lucia și-a abuzat fiica de când aceasta avea o lună. Când fata a împlinit doi ani, tatăl ei s-a alăturat pentru a realiza cel puțin 129 de spectacole sexuale, pentru care cuplul a primit în jur de 20.000 de dolari. Când Elena a fost arestată, Lucia și-a sunat clienții pentru a le cere să distrugă orice probă incriminatoare, astfel încât numărul sesiunilor de viol ar putea fi mai mare. Natalia a câștigat peste 50.000 de dolari în 2014-2015, o sumă impresionantă pentru România.
Un raport din 2022 al Universității din Massachusetts Amherst din SUA arată că puține studii s-au concentrat pe femeile infractoare sexual, dar subliniază că acestea „sunt mai predispuse să-și abuzeze propriii copii sau pe cei aflați în grija lor”.
Cu cât victima este mai mică, cu atât abuzul poate fi mai greu de detectat. Odată ce copiii ajung la școală, profesorii și alte persoane din afara familiei sunt mai predispuși să observe eventuale probleme.
Unele mame condamnate, precum Elena, au încercat să folosească vârsta fragedă a victimelor ca apărare, susținând că acestea ar fi prea mici pentru a-și aminti ce li s-a întâmplat.
Consilier la Protecția Mediului, arestat pentru pornografie infantilă. Peste 4.000 de fișiere cu cumnata sa minoră
Dr. Gabriel Balaci, lector la Facultatea de Psihologie a Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, a lucrat și cu pedofili, și copii abuzați ca psihoterapeut. El a explicat că, pentru astfel de femei, copilul este doar un obiect și acestea nu realizează că ceea ce au făcut a fost abuz.
„Instinctul lor matern este atrofiat și simt un sentiment de seducție față de clienții lor. Primirea de bani le validează comportamentul și se laudă vecinilor cu banii pe care îi fac, în timp ce păstrează tăcerea asupra modului în care i-au câștigat”, a spus el.
„Totul a fost un joc. Nu m-am simțit niciodată excitată sexual. Singurul scop a fost să câștig bani frumoși”, a declarat Elena în timpul procesului.
PREA INDULGENȚI
România are resurse publice limitate, un stat de drept slab, un sistem judiciar ineficient și protecție socială redusă pentru copii.
Laura Ștefan, expert în reforma justiției, a declarat pentru BIRN că instanțele se confruntă cu provocări majore în gestionarea infracțiunilor sexuale împotriva minorilor. Lipsa ghidurilor de stabilire a pedepselor, un instrument comun în alte țări, face ca sancțiunile să varieze de la un judecător la altul, mulți dintre aceștia manifestând indulgență față de infractori, în contradicție cu normele internaționale.
Cazul Florentinei scoate în evidență această problemă. La începutul anului 2019, proaspăt căsătorita mamă din Brăila s-a filmat abuzându-și sexual fiul, în vârstă de doar trei luni.
Mame din România, partide de sex online cu bebelușii lor
Ea a fost de acord să trimită materialele unui bărbat ce pretindea a fi un cunoscut comediant român care o manipula și despre care spera că o va ajuta să aibă o carieră în showbiz. Situația a dvenit tensionată și, printr-o întorsătură bizară, bărbatul a denunțat-o la Agenția pentru Protecția Copilului.
Impostorul și-a recunoscut rolul și, deși a spus că nu a făcut nimic greșit, a fost condamnat la șapte ani și jumătate. El a explicat autorităților că femeia care comisese de fapt abuzul era cea vinovată și trebuia pedepsită.
Florentina a primit doar o pedeapsă cu suspendare de trei ani și 60 de zile de muncă în folosul comunității pentru pornografie infantilă și viol, iar copilul ei a fost luat în plasament.
„Mi-e greu să înțeleg de ce a fost dată o pedeapsă cu suspendare într-un astfel de caz. Suntem șocant de indulgenți și înțelegători față de infractori”, este de părere Ștefan.
Abia în 2024, Comisia Europeană a recomandat pedepse minime pentru o gamă largă de abuzuri, de la un an pentru a face un copil să asiste la acte sexuale, până la cel puțin zece ani pentru cele mai grave infracțiuni.
Fiul Florentinei a fost ulterior plasat la bunici, cu care locuia încă în 2024. Instanța nu i-a retras drepturile părintești, așa că ea poate să-l viziteze sub supraveghere.
Sistemul de justiție din România este subdezvoltat, iar trei din zece posturi de procuror sunt neocupate. Încă lipsesc procurori și judecători instruiți pentru a gestiona infracțiunile sexuale. Instanțele sunt cunoscute pentru verdicte inconsistente, ineficiență și procese care pot dura și până la un deceniu.
Sunt depuse eforturi pentru îmbunătățire, dar acestea sunt lente. În 2018, România a anunțat crearea unei rețele de procurori specializați în combaterea infracțiunilor împotriva minorilor sau comise de minori, dar a durat încă patru ani pentru elaborarea un ghid privind investigarea abuzului sexual asupra copiilor.
Un raport oficial arată că patru cincimi din cele peste 18.000 de cazuri de abuz sexual asupra copiilor raportate între 2014 și mijlocul anului 2020 nu au avut urmări penale.
În 2022, Inspecția Judiciară, parte a Consiliului Superior al Magistraturii, a precizat că formarea procurorilor și judecătorilor în domeniul abuzului asupra copiilor era în continuare insuficientă.
În 2019, Comisia Europeană a informat mai multe state membre că nu respectă reglementările existente privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, inclusiv măsurile speciale pentru a lupta împotriva abuzului online. În timp ce alte țări notificate, precum Suedia, Franța și Germania, au implementat rapid observațiile, România a primit un al doilea avertisment în 2023. În martie 2025, Comisia a declarat pentru BIRN că Bucureștiul se conformează acum, dar nu a oferit detalii despre ce anume s-a schimbat.
PROTEJAREA VICTIMELOR
Expertul în drept Laura Ștefan a explicat că una dintre cele mai mari probleme ale României este faptul că minorii vulnerabili rămân sau ajung din nou în familiile în care au fost abuzați.
„România este o țară care încă învață despre sistemele de protecție a copilului. Aici vedem toate spărturile din serviciile publice. Tindem să simplificăm lucrurile și să spunem că cel mai bun loc pentru un copil este acasă. Dar, dacă mama și tata îl abuzează, mai este bine pentru el acasă?”, s-a întrebat ea.
„Este foarte importantă implicarea mecanismelor de protecție a copilului devreme în cadrul procedurii pentru a proteja copilul. Nu e în interesul lui să rămână lângă abuzator. Într-o astfel de conjunctură în care toată lumea știe și se face că nu știe, ce viață are copilul acela în continuare în respectiva familie?”, a adăugat Ștefan.
Datele colectate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) arată că aproape jumătate dintre cazurile cunoscute de abuz sexual asupra copiilor din ultimii ani au avut loc în familie, iar nouă din zece victime au fost fete. Cu toate acestea, 85% dintre copiii abuzați de un părinte sau rudă foarte apropiată au rămas în sânul familiei. Agenția nu deține însă date privind numărul părinților abuzivi sau dacă asupra acestora au fost impuse restricții în ceea ce privește controlul parental.
ÎNTOARCEREA FLORINEI
Florina locuia într-un sat situat la 75 km nord-est de București. Mamă la 21 de ani, a început să-și abuzeze băiețelul în 2014, când acesta avea doar 25 de zile. A fost violat aproape zilnic, uneori de două ori pe zi, timp de un an, pentru clienți online, iar procesul ei a dezvăluit abuzuri sexuale extrem de șocante și sadice. Unele i-au oripilat pe anchetatori.
Cu toate acestea, psihologii de la Protecția Copilului au evaluat copilul abia după patru ani și au susținut că era stabil emoțional, deși impulsiv, anxios și nesigur.
Dinu, psiholog la Salvați Copiii, a explicat că efectele abuzului apar adesea la mulți ani după producerea lui. Una dintre victimele cu care a lucrat fusese abuzată la vârsta de patru ani, dar a ajuns la spital un deceniu mai târziu, suferind de depresie severă.
Contrar speranțelor exprimate de mame, potrivit cărora copiii erau prea mici pentru a suferi consecințe, experții afirmă că, cu cât victima este mai mică, cu atât riscul de probleme pe termen lung, precum anxietate, depresie sau gânduri suicidare, este mai mare.
„Cu cât copilul este mai mic atunci când are loc abuzul, cu atât consecințele sunt mai devastatoare. Această traumă modelează întreaga viață a copilului, ceea ce subliniază necesitatea unei monitorizări pe termen lung.”, a declarat cadrul universitar Gabriel Balaci.
Florina a fost condamnată în 2019 la șase ani și opt luni de închisoare și a fost eliberată condiționat în 2024, cu condiția să nu se apropie de copilul ei timp de un an. După această perioadă, ea va putea legal să se reunească cu fiul ei care va avea în jur de 11 ani. Ca și în cazul Elenei, autoritățile par incapabile să verifice dacă aceste condiții sunt respectate. Întreaga familie a Florinei s-a mutat din sat.
ACCES DIFICIL LA INFORMAȚII
Un tablou complet despre amplorii cazurilor cunoscute de abuz sexual asupra copiilor în România pare imposibil de realizat. Doar o parte din informații sunt disponibile public, iar mulți oficiali au fost reticenți în a vorbi.
BIRN a contactat, prin intermediul Administrației Penitenciarelor sau la domiciliile lor, persoanele menționate în acest articol și alte persoane implicate. Deloc surprinzător, nici acestea și nici rudele lor nu au dorit să discute. Cele mai multe mesaje au rămas fără răspuns.
Mult mai greu de justificat a fost lipsa generală de reacție din partea instituțiilor statului care fie nu au răspuns la întrebări, fie au refuzat să ofere informații sau au trimis răspunsuri vagi, neclare. Poliția română a refuzat solicitarea de interviu cu un specialist în combaterea abuzului asupra copiilor. La fel, și DIICOT.
În ceea ce privește problema sentințelor arbitrare, instanțele de judecată au refuzat să comenteze, iar Consiliul Superior al Magistraturii nu a putut preciza dacă au fost luate măsuri pentru armonizarea practicilor judiciare și aplicarea ghidurilor de condamnare recomandate.
Materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, o problemă mondială, sunt prezente acum pe rețelele de partajare a fișierelor peer-to-peer, în aplicațiile populare de mesagerie, pe platformele de jocuri și pe așa-numitul dark web.
România are o problemă gravă. Un raport din 2019 al unei organizații de monitorizare a internetului plasa țara în primele cinci state ale Uniunii Europene în ceea ce privește postarea de materiale cu abuz sexual asupra copiilor. Un alt raport, din 2022, o clasa în top zece la nivel mondial, după Statele Unite, India și câteva alte țări europene mai mari, în ceea ce privește găzduirea unor astfel de materiale provenite de oriunde din lume.
În ciuda acestor date, poliția română nu a solicitat niciodată să adere la Virtual Global Taskforce, o rețea formată din 15 agenții de aplicare a legii din mai multe țări, care luptă împotriva acestui tip de criminalitate. Poliția și Ministerul de Interne au refuzat să comenteze.
Din 2021, această rețea internațională a avertizat că criptarea end-to-end (E2EE) a mesajelor reprezintă o amenințare majoră pentru activitatea lor. Transmisiile live ale abuzurilor îngreunează și mai mult lupta împotriva fenomenului, întrucât nu lasă urme sub formă de fișiere descărcate decât dacă sunt înregistrate.
Un astfel de tip de criptare a fost introdus de Apple în 2014 și este în prezent o practică obișnuită pentru aproape toate platformele de comunicare online.
Agenția Națională de Combatere a Criminalității Organizate din Marea Britanie (National Crime Agency – NCA), care a prezidat până de curând rețeaua Virtual Global Taskforce, este mult mai deschisă în a discuta pe această temă decât Poliția Română. Prin reprezentatul ei, NCA a precizat că platformele online nu mai pot detecta materialele cu abuz sexual asupra copiilor și le-a cerut să găsească o soluție, despre care mulți experți cred că ar putea însemna o dependență masivă de inteligența artificială.
„Confidențialitatea nu ar trebui să fie în detrimentul siguranței copiilor. Și nici nu trebuie să fie. Dacă modelul actual trebuie schimbat, atunci asta e! Tot ce cerem este ca noul model să includă o alternativă care să ne permită să protejăm în continuare copiii”, a declarat pentru BIRN purtătoarea de cuvânt Hattie Hafenrichter.
Comisia Europeană a solicitat, în 2022, ca platformele să fie obligate să scaneze mesajele utilizatorilor pentru materialele cu abuz sexual asupra copiilor, însă au apărut controverse. Grupurile pentru libertățile civile au afirmat că aceasta ar putea deschide calea pentru supravegherea în masă.
„Orice act legislativ care ar propune accesul la conținutul criptat E2EE ar submina securitatea digitală și ar însemna o supraveghere generalizată a comunicațiilor private,” a declarat Bogdan Manolea de la ApTi, o organizație non-guvernamentală din București care se ocupă de drepturile digitale.
Marinescu de la Save the Children a spus că Big Tech trebuie să găsească și poate găsi o soluție. „Companiile de internet trebuie să filtreze conținutul. De ce nu o fac?” s-a întrebat el.
Majoritatea mamelor ale căror cazuri au fost documentate pentru acest articol foloseau Skype, a cărui închidere a fost anunțată în 2025 din cauza scăderii popularității. Proprietarul său, Microsoft nu a răspuns întrebărilor BIRN referitoare la protecția copilului.
În 2024, Uniunea Europeană a implementat Actul privind Serviciile Digitale, obligând platformele online majore să găsească o modalitate de a elimina conținutul ilegal și dăunător, inclusiv materialele de abuz sexual asupra copiilor. Acest lucru ar putea duce la un conflict cu președintele SUA, Donald Trump, cunoscut pentru pozițiile sale antireglementare.
În timp ce lupta pentru găsirea unui echilibru între confidențialitatea online și combaterea crimei de toate tipurile este o problemă globală, România ar putea să facă mult mai mult pentru a soluționa lacunele existente în instituțiile sale și a depăși reticența de a expune public problemele sensibile. Până atunci, copiii, cei mai vulnerabili membri ai societății sale, vor continua să suporte consecințele.
Acest articol a fost realizat în cadrul programului Fellowship for Journalistic Excellence, susținut de Fundația ERSTE, în cooperare cu Balkan Investigative Reporting Network. Editare de Richard Meares.