Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat din nou România, de această dată din cauza unor polițiști și magistrați din Tulcea care au ignorat violența la care a fost supusă o femeie de către soțul ei.
Magistrații CEDO au decis pe 11 februarie 2020 ca statul român să plătească daune morale de 10.000 de euro și 457 euro cheltuieli de judecată în dosarul Buturugă vs România considerând că au fost încălcate articolele 3 și 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Articolul 3 stipulează că nici o persoană nu poate fi supusă torturii și nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, iar articolul 8 face referire la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi corespondenţei.
Decizia CEDO reprezintă un al avertisment pentru statele care nu iau măsuri drastice pentru a preveni violența în familie.
Gina-Aurelia Buturugă a cerut de nenumărate ori ajutorul autorităților din cauza soțului său violent, dar polițiștii, procurorii și judecătorii au considerat că bărbatul nu reprezintă un pericol chiar dacă și-a amenințat soția de nenumărate ori că o omoară.
Femeia, în prezent în vârstă de 50 de ani, a susținut la CEDO că a fost în mod repetat lovită și amenințată cu moartea, totul culminând în 17 decembrie 2013 când soțul i-a spus că o aruncă de la balcon astfel încât să pară o sinucidere.
Câteva zile mai târziu, pe 22 decembrie, a luat un topor, a lovit-o și a amenințat-o din nou că o omoară.
A doua zi a obținut un certificat medico-legal în care se arăta că avea nevoie de patru zile de îngrijiri medicale și a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea.
Același lucru a făcut și în 6 ianuarie 2014 când bărbatul a devenit din nou violent, dar i s-a spus că ar trebui să-și retragă plângerea pentru că rănile sunt minore.
Abia în martie 2014 an a reușit să obțină în instanță un ordin judecătoresc de restricție prin care agresorului i se interzicea să locuiască la domiciliul familiei, să își viziteze socrii, să se apropie la mai puțin de 200 de m de victimă sau să o contacteze.
Bucata de hârtie nu l-a oprit pe soțul violent. A contestat ordinul de restricție, dar fără succes, și a continuat să-și hărțuiască și agreseze fosta soție.
Bărbatul a încercat, prin intermediari, să se împace cu femeia și s-o convingă să-și retragă plângerile. Tot prin intermediari a amenințat-o și i-a transmis că o va da în judecată pentru calomnie.
Pe de altă parte, Gina-Aurelia Buturugă a depus la Poliție o plângere în care a susținut că fostul soț i-a accesat computerul și contul de Facebook copiind documente, conversații private sau fotografii.
Polițiștii i-au respins reclamația motivând că datele luate din computer de soț nu au legătură cu amenințările acestuia.
În toamna lui 2014, femeia a făcut o altă plângere pentru violarea corespondenței.
Polițiștii au audiat mai mulți membri ai familiei Buturugă și pe fostul soț al acesteia, iar în februarie 2015 plângerea i-a fost din nou respinsă pe motiv că amenințările fostului soț nu sunt suficient de serioase și nu există destule dovezi din care să reiasă că el i-a provocat rănile.
Această decizie a fost menținută de parchet în martie 2015 și de aceea Gina-Aurelia Buturugă s-a adresat instanței susținând că din dosarul de la Parchet lipseau rapoarte ale Poliției și documente pe care ea le depusese.
Judecătoria Tulcea i-a respins reclamația în mai 2015 și a menținut concluzia procurorilor: că amenințările nu au fost serioase și bărbatul nu reprezintă un pericol social.
În ceea ce privește datele accesate de pe contul de Facebook, judecătorii tulceni au considerat, conform deciziei Curții Supreme a României, că acele informații sunt publice.
Și polițiștii i-au explicat că accesarea contului de Facebook nu are legătura cu faptele de violență și că ceea ce a copiat el sunt informații publice.
În 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că pagina de Facebook, chiar dacă este accesibilă unui număr restrâns de persoane, este spațiu public, nu privat.
Pe de altă parte, judecătorii CEDO fac referire în decizia lor la violarea secretului corespondenței și la accesarea ilegală a unui sistem informatic, fără a menționa hotărârea Înaltei Curți.
La câteva luni după ce a pierdut procesul, în octombrie 2015, Gina-Aurelia Buturugă a fost fugărită pe stradă de fostul soț.
A cerut Poliției să obțină imaginile înregistrate de camerele de luat vederi instalate în acea zonă pentru a dovedi că fostul soț a încălcat ordinul de protecție.
CEDO a decis că dreptul la viață privată a victimei nu a fost respectat. Violența în familie, susțin judecătorii acestei curți, nu se rezumă la acte de fizice, ci include și violență psihologică și hărțuire.
Hărțuirea cibernetică este un aspect recunoscut al violenței împotriva femeilor și fetelor și trebuie inclusă în astfel de investigații.
Judecătorii CEDO au mai decis că autoritățile române nu au analizat cazul femei din punct de vedere al violenței în familie, ci ca unul de violență între două persoane care nu se cunosc.
În opinia magistraților europeni, polițiștii care au anchetat cazul și-au făcut treaba de mântuială. Nu au stabilit cum au fost provocate rănile, nu au audiat vecini sau alți posibili martori, ci s-au limitat numai la membrii familiei.
Reprezentatul României la CEDO a argumenat în fața judecătorilor că autoritățile române și-au făcut îndeplinit eficient îndatoririle.
Pe de altă parte, CEDO a considerat că ordinul de protecție a fost obținut după ce au avut loc violențele și acesta nu putea remedia deficiențele din ancheta Poliției.
Suma de 10.457 de euro acordată drept despăgubire trebuie să fie imputată celor care au greșit în acest caz pentru că nu este normal ca toți românii să plătească pentru ignoranța unor angajați ai statului: polițiști care se pensionează la 45 de ani și magistrați cu pensii speciale de mii de euro.
România a câștigat la CEDO procesul intentat de un traficant de teroriști Al-Qaeda
CEDO: Amenzile date de Jandarmerie în timpul protestelor încalcă drepturile omului