La sfârșitul anilor ʾ80, Direcția de Informații Externe a Securității a pus grav în pericol sănătatea oamenilor și a fost la un pas să distrugă Delta Dunării după ce două firme din subordinea sa au importat 4.000 de tone de reziduuri extrem de toxice.
Newsromania.net dezvăluia într-un articol din 2020 că afacerea a dus la condamnarea câtorva persoane, iar adevărații artizani ai acestui contract dubios nu au fost niciodată pedepsiți.
Ministrul Comerțului, șeful Comitetului de Stat al Planificării și șeful Vămilor au fost sancționați. Dumitru Găvănescu și Silviu Nistor, foști directori ai Portului Sulina, au fost condamnați la câte 11 ani. Mihai Micu, alt fost director al portului, a primit 13 ani. Ion Țețu și Ion Rupedeal, doi foști directori ai ICE CHIMICA, au fost condamnați la câte 12 ani. Pentru un al treilea funcționar de rang înalt al ICE CHIMICA, Virgil Popescu, judecătorii au stabilit o pedeapsă de 14 ani.
Documente din arhiva CNSAS arată cum s-a desfășurat procesul. Circ și înjurături la adresa partidului. O notă din dosarul Securității D013401 referitoare la proces arată că lumea justiției vedea diferit aplicarea legii în acel caz. Procesul a durat două zile și s-a desfășurat cu ușile închise.
„În rîndul personalului din procuratură și magistratură este apreciat favorabil modul în care s-a desfășurat ședința de judecată precum și cuantumul pedepselor aplicate inculpaților. Astfel, judecător Iordănescu Simona de la Judecătoria Sectorului 3 și-a exprimat satisfacția pentru măsura judecării și condamnării celor în cauză și a afirmat că prin hotărîrea ce s-a pronunțat de către Tribunalul municipiului București este evidentă preocuparea organelor de stat de a curma orice încălcare a prevederilor legale în materie de protecție a mediului înconjurător și sănătate a populației.”
Judecătoarea Simona Iordănescu a fost avansată la Tribunalul Municipiului București printr-un decret din 1995. Ea s-a pensionat în 2009 după ce Consiliul Superior al Magistraturii demarase o anchetă disciplinară împotriva ei.
Numele lui Iordănescu apare și în dosarul disidentului Gheorghe Ursu ucis în arest. Urmărit încă din anii ʾ60 de Securitate, a fost arestat la data de 21 septembrie 1985 și bătut crunt de ofițerii regimului. Apoi a ajuns într-o celulă cu doi informatori și torționari ai Miliției, Marian Clita și Gheorghe Radu, care au avut misiunea să-l bată până moare.
Cazul lui Ursu a atras atenția internațională, astfel că, potrivit sursei citate, nu putea ieși viu din detenție. Disidentul a murit pe 17 noiembrie 1985 și a fost înhumat pe baza unor documente secrete.
„În decursul anilor 1997- 2000 procesul, avându-l ca actor principal pe Marian Clita și desfășurat în numeroase reprize, pune în evidență tendința Justiției de a bloca elucidarea corectă a acestui caz. Pe rând, judecatoarea Iordănescu Simona de la Tribunalul București și Fesiuc Rodica de la Curtea de Apel Bucuresti au încercat să eludeze chiar și vina de omor”, se menționează pe site-ul dedicat asasinării poetului și inginerului Ursu.
Revenind la procesul deșeurilor, securiștii au constatat că există și „unele opinii defavorabile în legătură cu caracterul de urgență imprimat ședinței de judecată ce a parcurs toate fazele cu excepția pronunțării, într-o singură zi”.
Informatorii Securității l-au turnat pe procurorul Silviu Zupcu de la Procuratura Sectorului 5 care afirmase că avea dubii asupra modului în care s-au respectat drepturile inculpaților în condițiile în care ședința „s-a desfășurat cu atîta rapiditate”.
La fel credeau și procurorii Nicolae Stanciu și Florin Doran de la Procuratura Sectorului 3. Procurorul Gheorghe Aniculesei de la Procuratura Generală a afirmat că „procesul acesta relevă incapacitatea conducerii economice a statului”.
Din notele Securității reiese că în lumea justiției se comenta faptul că pedepsele aplicate reflectau importanța acordată cauzei și că au fost judicios stabilite, astfel că un eventual recurs nu ar fi avut sorți de izbândă. Se vehicula și faptul că pedepsele ar fi deja reduse printr-o aplicare retroactivă a Decretului 11 din 26 ianuarie 1988.
La împlinirea a 70 de ani, Ceaușescu semnase acel decret prin care se amnistiau toate infracţiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa cu închisoare pînă la zece ani inclusiv, se reduceau cu jumătate pedepsele cu închisoare mai mari de zece ani și se comuta în 20 ani închisoare pedepsele cu moartea.
În cercurile avocaților s-au făcut unele „aprecieri negative privind condițiile în care s-a desfășurat procesul”. Radu Motancea, avocatul lui Ion Țețu (fost director la ICE CHIMICA) afirmase că procesul a fost ultrasecret, s-a desfășurat cu ușile închise, iar judecata propriu-zisă a fost un simulacru.
Același avocat insinuează față de colegi că, dacă va depune concluzii scrise în locul unei pledoarii verbale, aceste materiale vor fi folosite de anumite organe împotriva sa. În legătură cu apariția comunicatelor din presa scrisă, în rîndul avocaților domină ideea că ele se constituie într-un element de amenințare și avertizare a altor cadre cu funcții de conducere.
Sursele Securității din problema „Sănătate” relatau că „numita Popescu Cornelia, psiholog în cadrul Institutului național de geriatrie și gerontologie, adoptă o poziție rezervată și prudentă în legătură cu condamnarea soțului ei, Popescu Virgil, fost director coordonator al I.C.E. Chimica. Susține însă că substanțele care au constituit obiect al contractului nu au fost toxice ori nocive, că însuși contractul a fost aprobat de conducerea superioară de partid și de stat.”
În legătură cu viitorul soțului ei, femeia era de părere, conform documentelor din arhiva CNSAS, că și în situația în care soțul ei nu va mai fi director, el „va lucra la o firmă străină, ceea ce va asigura familiei aceleași comodități ca pînă la arestare și anume țigări străine, icre negre, femeie de serviciu, coafor săptămînal etc.”.
Într-un alt document strict secret din 11 ianuarie 1989 al Direcției I a Securității sunt menționate „manifestările deosebit de ostile în special cu privire la modul de înfăptuire al justiției în țara noastră, poziția organelor de securitate și miliție în cadrul proceselor, posibilitățile de apărarea ale inculpaților etc.” ale avocatului Radu Motancea.
„Astfel, într-o discuție purtată cu numitul Stanilă Ilie, zis Dic, a afirmat că intră în procese ultrasecrete, cu ușile închise, iar în sala de ședințe se află numai miliție și securitate. Astfel de procese ar fi niște simulacre și porcării.”
A exprimat aceleași opinii și față de numitul Furnică Constantin Vasile, pensionar M.Ap.N. (colonel-farmacist). Folosește frecvent expresii ca tragedie referindu-se la procese și necăjiți în referire la inculpați, creind în acest fel o anumită atmosferă, caracterizată prin neîncredere față de actul de justiție și compasiune față de inculpați.
„Într-o discuție cu o persoană neidentificată, a afirmat că inculpații au sărit din boxe și au strigat că adevărații inculpați sunt afară iar cei acuzați au săvîrșit faptele din dispoziția Guvernului și a Comitetului Central”.
„Față de un anume Sandu a afirmat că ceea ce se întîmplă în justiție „merită să fie dat la Europa Liberă. Din verificări rezultă că Stănilă Ilie (Dic), Furnică Constantin, Sandu și Motancea Radu sînt cunoștințe comune, obișnuind să practice diverse jocuri de noroc. Motancea Radu a mai fost semnalat și în 1982 cu manifestări ostile și colportor al știrilor transmise de Europa Liberă.”
Episodul VIII. Timișoara. Cum învârtea Securitatea cheița Justiției
Fostă șefă a Curții Supreme, sancționată pentru dispariția a 21 de dosare penale
Episodul IX. Colaborarea cu Securitatea, pierdere de vreme. Nu sunt câine să te urmez!
URMĂREȘTE-NE pe GOOGLE NEWS!